Praznic de Stele

" Rădăcinile îmi devin biserică,
Sângele – centrifugă copernică.
Sufletul se leagă de întunericul din țărnă,
Mă-nalț fragment spre stele din aripi de înger și sferă. " 

Pui de Aramã

" Ca într-o enclavă a unei lumi arhaice plină de suferință și dramă, Moldova a poposit la periferia dintre lumi-lamă. Lumi care văd pe dinăuntru și pe dinafară, lumi ce se nasc una din alta, lumi care perindă soarta și o destramă. "

Furtuna este Dumnezeu

" Vreau să văd lumina din adâncul întunericului. 
Vreau abisul să mi se pogoare în plete și să le frământe, să le împingă spre oceane, să mă poarte departe, în valuri, pe dale. 
Vreau să mă dezbrac de zale. "

Cristalin Pârãu

" Căldura te dezbracă de veșmânt.
Frigul însă îți scoate de pe tine tot ce nu e sfânt. 
Rămâi gol în fața frigului, dar într-un mod mult mai profund.
Rămâi gol pe dinăuntru, rămâi gol din dedesubt. 
Îți ai doar sufletul în mâini, unica esență ce mai poate fi păstrată când în tine curge sânge fulgi de spini. 
Venele-ți devin străvezii când îți e frig.
Nu mai ai ce să ascunzi, nu mai ai ce să devii. " 

Schelet-Eclipsă

" Lacrimile-mi pe pod încercând să se sinucidă, cad în poala-mi și-așteaptă cineva să le cuprindă. Mușchii mei împietriți de povara unei lumi, lasă totul să cadă, devin un nimic pierdut printre duni.
Dunele din deșert mă cheamă să plec. Îmi strigă de departe să mă transform înapoi în cerb. 
– Cerbul nu locuiește în pustiu.
Îmi șoptesc ele și pe vene îmi scriu. "

Lupt Pentru

" De-acest univers ne-ar fi mamă, ar plânge cu stele uitându-se cum îi irosim a sa povară. În loc să o ducem pe umeri și să îl bucurăm, noi alegem futil să cădem. Alegem să fim viermi umpluți de ură și răzbunare, alegem blestemul bucatelor fără de sare. Alegem să ne înfundăm capul ca struții în pământ și să zicem: “Nu. Nu sânt, nu cânt, nu plâng, nu sfânt.” Alegem să presupunem că suntem un nimic, să uităm toate doinele din al copilăriei loc frânt. "