Pe-un Picior de Plai

” Noi moldoveni suntem: și-n port, și-n sânge, și-n inimă, și-n minte. Cu toții inimi ce și-au pierdut ale lor coaste și au început acvariu în jurul lor să îl construiască cu doine și cu moarte.

Noi din doine cântăm și noi în doine ne pogorâm, noi inima noastră o servim pe tavă și pe copite. Noi din râuri tot țesem ale noastre merinde.

Râuri de iubire și râuri de foc, râuri de putere și râuri ce se multiplică dintr-un singur strop.”

[ Foc de Moldoveni în Port ]

Ansamblu de Articole

Alege un ansamblu de articole în lectura cărora să te aprofundezi.

Lăcrămioare în vers

Pe-un PICIOR DE PLAI

sINAPSE DE ÎNTUNERIC

Pogromul Îngerilor

" Mă întorc doi pași înapoi.


Îmi aud părul mocnind în vânt.
Frigul îmi intră în schelet. Simt
Chemare de noapte înspre pământ.

Țărna-mi dejghioacă așchii de gînd. 
Tăiată în sânge, vene și timp
Plâng "

Bouru-mi Plânge

" Avem o stemă unde dreptatea nu intră ca valoare, se scurge din ochiul bourului lipsit de orișicare onoare.
De în loc de stemă pe porți am agăța cuvinte, din simbolurile ei ceea ce ar ieși e că ne-am pierdut și inimă, și minte.
Închidem oameni nevinovați și asta e totul.
În asta constă toată greșeala – iată și potopul. "

Stea Dansatoare

" Cad pleoapele, cad, mă învârt și dorm șirag. 
Curg petalele, curg, suntem mulți, mulți într-un singur trup. 
Nu mă poate opri nimic.
Trebuie însă să metrizez balanța dintre individ și stih. "

Ferești din Pe-un Picior de Plai

Victima-Cãlãu

" De ce doare suferința până în tenebros? De ce construim din “țara noastră – gură de rai“ iad pe pământ, de care fugim pe pintene de cai? De ce ne sinucidem propriul trai? De ce lăsăm alegerea noastră să cadă în mâinile altora? De ce suntem victime? De ce întotdeauna luăm această poziție? De ce tot ce ne lipsește e din nou un călău ce să ne fure al nostru pește? "

Suflet Lustruit în Fler

" Mă doare până în măduva oaselor să nu ne lăsăm părul și cerceii să crească până ar ajunge în dedesubt de oase, până ar dezbrăca mioara și de a ei ultimă blană, până ar transforma cocorii în muget de prunc și răgetul morii de strigoi-vioară.
Cum putem să nu simțim tot până în ultimul moment, să nu fim tunet și fulger, clapă de pictură și cerb? "

Pui de Aramã

" Cine ți-a zis că ești un nimic, cine ți-a zis că nu porți în suflet atât de mult stih? Cine ți-a zis că nu ești o piesă de artă, că lacrimile nu-ți sunt sculptate din piatră? Cine ți-a zis că ridurile tale nu sunt frământări de aluat și de mare? Cine ți-a zis că ești un nimic și că nu ai în mâini nici putere, nici căldură, nici frig? Cine ți-a zis că brațele tale nu pot fi împletitură de dragoste pentru un copil pe care îl doare? "