Dumnezeu e Mort

"Am obosit de poduri și de roți,
Eu vreau privire în ochi și în nopți. 

Eu vreau pădure și iarbă,
Și căprioare ce-aleargă.

Vreau apă, și pâine, și vin,
Prelinse din izvor-suflu cristalin.

Vreau lumină de soare
Și degetele-mi în joacă printre petale." 

Matra

" Înghițită de propriii bebeluși, te aperi și-ncerci să urci pe derdeluș.

Îți pierzi însă fecioria, lacrimile-ți și zefirul. 
Devii tare ca piatra și insensibilă ca soarta. 
Devii matra. 
O matrice ce-adânc în piele ne zubrește, o matrice ce definește.
Ești mama noastră, a tuturor.
Ești mama moldovenilor. "

Ochi de la Ceafã

" Caut să dansez în mâini cu apa, caut să vărs din sine pata, caut să mă pogor și să închid pleoapa, tot ce aud e fâșâindă treapta. 
Caut să iubesc, caut iubirea, iubirea din mine, caut să înviu cu sinceră nemurire. Caut să pierd piatra de mort ce mi se strecoară în jurul alor mei ochi. Trag întunericul cu mâinile-n jos, îl pun față-n față și îi zic să se dezbrace până la os. "

Cânt Pãmânt

" Eu sunt pământ, din a sa limbă eu curg și cânt. 
Prin gură țărna mi se strecoară, pe nări îmi iese suflul înafară.
Prin buze eu mă înfrupt cu a sa miere, pe ele îmi iese cuvântul și dulceața ce cerne.
Prin ochi fotonii de lumină ajung în globu-mi ocular,
Prin ei eu ies înafară, merg șăgalnic impar. " 

Gînd-Licãrici

" Și de am călători ca gîndul,
Noi am fi ființa ce a descoperit crângul,
Gîndul e unicul nostru resort, unicul refugiu într-un univers prea mort.

Mort și plin de găuri și materie neagră,
Gîndul nostru ar putea depăși orice altă plagă. "

Chist de Hristos

" Am poala de sânge și de lacrimi,
Nu deosebesc struna-mi de astre.
Sunt toată figură pierdută de ocean,
Sirenă ce cântă îngropată în propriul sarai.

M-arunc incontrolabil înapoi în neant,
Nu mă tem de moarte, nu mă tem de trai.
Sunt gata oricând să mă duc înspre răsai."