Într-o horă de copilași,

Îți prind gurița și îi dau săruturi dulci. 

Îți aduc obrazul fraged și îți mângâi părul drag,

Cârlionții tăi sunt fire de frag.

|

Îți dau mânuța și te invit la dans.

Vrei să dansezi, îți întreb sincer al tău pas?

|

Vrei să dansezi sau vrei să crezi?

Vrei să crezi în lună sau vrei să crezi în soare?

Vrei să crezi în om ce mișună în dună sau te taie topoare?

|

Vrei să te joci tu, puișor?

Vrei să te joci, al meu odor?

Vrei să te joci și vrei să cânți? 

Mână cu mână, palmă din dinți.

|

Dințișorii tăi de lapte tot se prefac,

Dințișori de om dulce și bun, pui fraged în sânge apun.

|

Ți-am zis că te iubesc sau am uitat?

Ți-am zis că te alint sau am pierdut partea din cânt?

Ți-am zis că îți țin palmele pe vârf 

Și împresor cu scoici al tău copernic ritm?

|

Ți-am zis că ritmez cu-al tău suflet în fiecare strat?

Ți-am zis că am aceleași straturi ca și tine,

Iar în adâncuri, te regăsesc în aceeași câmpie?

Ți-am zis că te iert și înțeleg,

Sau am uitat să te dezleg?

|

Ți-am zis că te urmez până în iad,

Sau că m-am pogorât pe Pământ în strop decimat?

|

Ți-am zis că îți îngân somnul noapte de noapte

Și-ți simt respirația la ceafă ce melodic îmi bate?

|

Ți-am zis că poți călători în timp

Sau am uitat să-ți prefac energia în alint?

Am uitat să-ți dau oasele prin centrifugă,

Cenușa să ți-o modelez dinspre rug în rugă? 

Am uitat să scot măduva din tine

Și să o ung cu veșnicie?

|

Zeii la apus de magmă cer om binecuvântat,

Zeii vor să îți prefacă corpul în carne de înviat.

La apus de revelație, se botează frații.

La apus de cer, explodează haosul în miel.

|

La apus devii și la apus revii,

Apusurile tale mă împresoară-n vii.

Vii de ani și vii de sorți, vii de dragoste din roți.

Vii de oceane mari, vii de cine ești când dai.

Alice în poveste cântă: nu mă iubesc, nu te am.

Când iubi-mă-voi în plan, voi da viață de titan.