Codrii zboară printre arbori, codrii se aruncă și se prefac în minotauri, codrii fug înspre un pământ cărunt, durere învăluită în foc de trup. Straturi de eră ce se prefac într-una, schimbări de lumină și stratosferă ce descind din mine acuma. Sunt pasageră într-o lume păgână, stelele apun și împrăștie lumină. Împrăștie cuvinte, semințe și morminte, mi se deschide dinspre adâncuri a mea minte. Împrăștie fum, și praf de ceață, și scrum, tunete moarte ce mi-au căzut în drum. Întrezăresc pe câmpuri cântece și descânturi, întrezăresc în stână copii ce se joacă în crânguri.

Copii inocenți cu ochii lor de sticlă, copii ce aruncă comete și se roagă în cânturi. Copii descinși dintr-un răsărit de gînduri, copii ce au coborât dinspre pământuri. Copii ce și-au crescut inimile din bolți, copii îndrăgostiți în întuneric și în nopți. Ploaie de cuvinte și ploaie de imagini, universul se așază în mine și petală cu petală mă despoaie. Ploaie de umbre și ploaie de lumini, sufletul meu e învăluit cu spirite de miri. Crini ce se suprapun într-o țărnă de stele, crini ce descind din ale strigătelor putere.

Strigătele țipă și sufletele curg, strigătele centralizează și torentele distrug. Torente de vânt și torente de cânt, torente ce în uragane iau bucăți de suflet și le prind. Le prind ață cu ață și ac cu ac, așază universul întreg și pas cu pas îl prefac. Iau bucăți de întuneric și bucăți de lumină și le amestecă în culori de putere deplină. Culorile încep să explodeze într-un puroi de frig stelar dintr-o lavă divină.

Plaiuri și ape, ierburi și patrii, plaiuri și amintiri, suflet mort ce curge viu. Plaiuri de petale, plaiuri ce distrug minciunile, plaiuri ce înmoaie, codri-minotauri.