Pintre văi și printre ierni, printre munți și prin poieni, printre tăieturi și printre șerpi, printre umbre, și frig, și vânt, și tunet alerg. Printre oameni și printre maimuțe, prin istorie, prin stele și prin ulițe. Printre peșteri și printre rouă, până în măduva ce se scurge și plouă.

Plouă cu suflete cu ale lor aripi tăiate, plouă cu suflete cărora li se spune să se îmbrace, plouă cu oameni cărora li se zice să nu urle. Aud vecinii, aude Moldova.

Să audă fiecare vecin până în rărunchiul lor, să mă claseze ca nebună și ca om pe care-l omor. Să mă răstignească pe cruci și să îmi mănânce ficatul, eu printre pietre nu îmi voi așeza patul. Eu dorm în iarbă și dorm în sori. Eu dorm subt stele și printre cununi de cocori. Eu suflu suflet în mine și în juru-mi, eu nu te las să mă tai și să mă tundeți. Eu nu am păr de tuns, eu nu am păr de dat.

Eu sunt așa cum sunt și cu asta totul e terminat.

Eu nu am cum să mă sugrum și să îmi astup urletul.

Eu răspund în fața lui Dumnezeu și al naturii tunet.

Natura nu are nimic împotrivă cu urletul meu, cerului nu îi pasă de sunetul meu se amestecă în mugetul său. Noi mugem împreună, eu și cerul cu a noastră cunună. Tu stai și taci și îngroapă-ți în saci să nu te-audă vecinii cumva că zaci. Să nu audă nimic ce simți și nimic ce gândești, să te creadă bun și cuminte, sclav al statului ce ești.

Sunteți sclavi al unui stat demult neexistent, ați rămas în istorie și nu v-ați luat în mâini al vostru urlet. Nu l-ați luat în mâini și nu ați strigat împreună, în așa fel încât numai în fața furtunii și a lui Dumnezeu să răspundă a voastră ură.

Am dreptul să urăsc.

Am dreptul să țip.

Am dreptul să urlu și am dreptul să simt.

Am dreptul să gândesc, am dreptul să vorbesc.

Am dreptul printre oceane balenele să îmi audă al meu cântec de flacără din șes.

Sunt floare dulce și sunt floare albă, dar de mă rupi, colții îți vor îngrebla talpa. Fiecare picătură de sânge din tine va fi infectată cu cruzimea de a încerca să mă reduci pe mine.

Eu răspund în fața alui meu sânge, căzut din bolți cu crăpături de fulgere pe grinde.

Eu răspund în fața Dumnezeului meu. Eu nu răspund în fața ta, tu om ce vrea să mă taie, să mă îngenuncheze și să îmi transforme sufletul într-un tăcut sclav ateu.

Eu sunt liberă. Eu sunt foc și sunt orice aș vrea din călcâi de aheu.

Nu îmi rupe lacrimile, căci lăcrămioara în sânge alb va ploua până te vei scurge de toată seva ta.