Timpul fuge. Timpul fuge și nu îl mai prinzi. Ți-a luat toate amintirile, toți copiii și ți i-a aruncat în foc încins. Timpul fuge și nu te mai poți uita înapoi. Privirea înainte, capul sus, respiri pe nări și refuzi să devii supus. 

Refuzi cu toată ființa ta, refuzi până la vomă, până celulele se transformă în rouă. Refuzi să fii omorât, refuzi sufletul să ți se scurgă printre sită de zenit.

Ești mai mult. Ești suflet. Ești suflet și asta e mai mult decât de ajuns. Meriți să vezi norii, să te legene stelele și să adormi sub al soarelui apus. Meriți să ai copii și să nu ai atâtea griji. Meriți să țipi când simți și să nu te oprească vreo pată de dinți.

Meriți să fii fericit. Meriți să zâmbești, înveți, să nu fii supus de pereți.

Meriți să zbori prin minte și prin suflet, să-l atingi pe Dumnezeu cu al tău răsuflet.