Cum puteți să scrieți poezie într-un astfel de mod? Cum puteți să vă numiți poeți și să ziceți că creionați dragostea pe pom? Cum puteți să vă atribuiți numele de scriitori când vorbele voastre sunt în vânt și tot ce încercuiesc în jur sunt ale dragostei victime-cocori?

Cum puteți să credeți că aveți dreptate și să nu vă întrebați nicicând ce este dincolo, în spate, dincolo de umbre, sentimente, cuvinte și gînduri-funii? Cum puteți să luați pensula voastră și să vă scrieți numele pe taste? Cum puteți să ziceți că citiți în vis când ochii voștri nu disting iadul de paradis? 

Viața nu e doar magie. Viața e sabie, tăiș, furie. Viața e vijelie.

Cum puteți să vedeți numai dragostea dulce din ea? Și încă care dragoste voi o vedeți, pe cea de fluturași iluzorii și lipsită de profunzime. Dragostea care se ține doar pe uși sparte și te aruncă în iluzii și te face cu ochii să întâlnești propria moarte. Moarte din conștientul tău care și-a dat seama că ați fost prostuți amândoi. Ați văzut fir de aur acolo unde era doar o plasă de noroi. 

Cum poți să crezi că ritmul și imaginile din capu-ți îți dau denumirea de scriitor și te fac demn să îmi zici mie despre universul cuvintelor și universul din glie?

Cine îți dă titlul de scriitor? Tu vezi dragoste deșartă până și cu un topor. 

| Să vezi prin oameni, în oameni, dincolo de oameni. Să vezi în suflet, prin suflet, dincolo de suflet. 

Să transcenzi fiecare firimitură și să nu lași nici măcar un loc pentru minciună sau răsuflet. | – Definiția unui scriitor. 

Vrei să folosești numai ritmul, imaginile, talentul ca să îți fie mai ușor? Să desenezi însă doar cerneală ce se va șterge în suflet și privdor, cuvinte ce nu-și au rostul, nici adevărul, nici dreptatea, doar deșertăciunea aparte desenată pe rafturi în o presupusă cartea? 

Sigur, continuă să fii scriitor. 

Tirajul de cărți sunt sigură că ți se scurg ușor, preamărite deșart scriitor.