“ Quotidian – C. M. Ditlevsen, Karoliina Gabel / Melodie oferită de Epidemic Sound”

Un an, un an de când mi l-au luat, un an de când mi-au îngropat sufletul și l-au amestecat cu culoarea țărnei, un an de când au venit la ușă și mi-au luat cel mai drag suflet din lume, un an de când în închisoare stă înscris al meu nume. Un an de viață pe care mi l-au luat mie și fraților mei, un an în care ar fi putut sta aproape inima noastră de inima lui, topite pe șemineu.

Toate lacrimile vărsate, toate coletele duse, toate îmbrățișările din care mă rupeau ale acestei lumi nedrepte tăciune, toate tremurăturile de mână și de pix, toate gratiile ce murmurau a abis.

Toată durerea, toată durerea acestei lumi moștenită și colectată în cerneală de spume.

Durere pentru un om ce nu a făcut decât bine, durere pentru a mea moștenită iubire, durere pentru umanitate și pentru fire. Durere ce se prelinge din strugure în vie.

Să închizi un om nevinovat, când alții stau bine mersi și nici nu zic copac.

Să închizi un om nevinovat – asta e crima Moldovei, ai cărei criminali sunt în libertate declarat.

Să nu ai pic de minte și nici pic de inimă, să fii nimic scurs pe stemă de sticlă de vină.

Avem o stemă unde dreptatea nu intră ca valoare, se scurge din ochiul bourului lipsit de orișicare onoare. 

De în loc de stemă pe porți am agăța cuvinte, din simbolurile ei ceea ce ar ieși e că ne-am pierdut și inimă, și minte.

Închidem oameni nevinovați și asta e totul.

În asta constă toată greșeala – iată și potopul.