Te Catã Printre

De

Printre lumi, printre orbi, printre surzi, printre note,

Până ajungi în ghețarii ce se preschimbă în glote.

|

Printre năluci, printre bucăți, printre peșteri și printre cărți

Până ți se deschide lumea ca o scoică decimată în bucăți. 

|

Printre nebuni, printre străbuni, printre huni și printre lumi,

Până glasul sângelui se naște din ruini.

|

Printe păduri, printre copaci, printre firimituri și printre vraci. 

Printre lumină și printre întuneric,

Printre sacru și pietre și a lumii temeinic.

|

Printre oameni-umbre și umbre-oameni, până în tenebrele din poiane. 

Printre suflete, în adâncul lor, săgeată care vânează secole de omor.

|

Omor cu cuvântul, omor cu privirea, omor cu iubirea.

|

A omorî înseamnă a face să dispară din această lume tot ce nu pășea treaptă pe treaptă pe scară de strune.

A omorî cu săruturi, a omorî până în scuturi, a striga printre luturi.

|

Printre toate fărâmășițele de cerebel mal-poziționat într-o ființă-stat.

Printre toate frunzele de semilună, prin spațiu și printre dune.

|

Prin mintea ta – burete de mizerie, prin inima-ți toporu-mi purcede, 

Prin corpul tău aliniat cu stele,

Luna se-ntoarce-n-tr-un vals de iele.

|

Iele pierdute într-un pas din altă lume, 

Lume cu ale sale rămășițe ce vânează ascunzișurile de tunet.

|

Tunet-lumină, tunet din sine, tunet-durere ce mă aduce înspre nemurire.

Tunet ce mă separă de al altuia glas, tunet ce mă scoate din impas.

|

Dumnezeu îmi curge prin nări, prin degete și prin pas.

Dumnezeu curge și cerneala lui

Violet-albastră se prelinge-n trup de cui.

|

Dumnezeu curge și atinge cu iubirea-i tot puroiul ce descinde din tine-firea.

Dumnezeu crede și Dumnezeu te lasă,

Să fii apă înghețată într-o țărnă nemiloasă.

|

Dumnezeu-strajă.

Dumnezeu-soldat,

Dumnezeu printre fire de păr te atinge-n porumbel brodat.

|

Porumbel brodat din stih și din mir,

Porumbel ce atinge cu ciocul al omului zefir.

Zefir ce umblă în cercuri și uită că poartă aripi, nu se lasă să cadă și devine carne. 

|

Carne frământată, aluat ce mă deșartă, carne de dragoste și de fată.

Tu du-te și te cată.

Într-o pată.

Poate găsite-v-ai odată. 


Descoperă mai multe la Strugure de Gînd

Abonează-te pentru a fi înștiințat când apare un nou articol.