Pentru fiecare ființă nevinovată care zace în spatele zidurilor și mănâncă terci amestecat cu sunet de petarde, pentru fiecare om care și-a pierdut oricare speranță din cauză că trăim într-un stat mincinos, unde justiția e jucată de proști, pentru fiecare dintre umbrele considerate monștri.

Toți cei care ar îndrăzni să îmi zică în față că trăim într-un stat cu justiție curată, toți cei care îndrăznesc să pună pe pancarte progresele Moldovei în a face dreptate, toți cei care îmi zic că curăță statul de netrebnici, ce știți voi de umbrele ce se joacă printre cei tăcuți temeinici?

Toți cei care îndrăznesc să zică că Moldova nu e o țară coruptă, că judecătorii noștri din corp de mioare nu se mai înfruptă, că dreptul nostru legislativ nu e o bucată de carne ruptă cu care ne ștergem cu batista la ochi lacrimile în formă de sânge de crupă.

Toți voi, ce știți voi despre dreptate? 

Vreau să vă aud glasurile atunci când sincer veți putea să îmi stați drepți în față și să îmi afirmați că ați avea încredere în stat să vă judece într-un proces de judecată nevinovatul tat; mamă, sau fiu, sau soră, sau frate, orice copil încătușat.

Facem astfel: conducem un experiment potrivit căruia copilul vostru e prins într-un proces de judecată. Un proces sincer de astă dată: nu aveți nicio modalitate de a mitui pe nimeni cu a voastră plată. Un proces în care copilul vostru e cu siguranță nevinovat. Un joc de încredere, joc al vieții, cât timp oare la sfârșit îi va fi dat? Va ieși din cătușe prelins fir cu fir, întreg și curat?

Câți dintre voi sunt gata să își supună dragostea vieții lor încrederii în sistemul justițiar al statului nostru, un pogrom de mausoleu cu puci de cavou? Câți dintre voi au încredere că, într-o oarecare situație, statul va decide corect, judecătorii vor fi axe de decizie și verticalitate și vor ține adevărului piept? Câți dintre voi nu se tem că, prinși printre gratii, vor fi condamnați la o viață-moarte ca fantome șterse și uitate? 

Câte milioane pierde Moldova an de an, datornică lider proceselor CEDO, încălcând dreptul uman? Câți bani ce ar putea fi investiți în școli, în idei, în altar? Câți bani pentru minciunile noastre, pentru lipsa de integritate, de curaj, de conștiință și de carte? 

Dar dincolo de procesele CEDO, câte mii de suflete stau închise într-o celulă în care se pierd clipă de clipă, despărțiți de mamă și fiică, în timp ce vinovatul adevărat fuge pe sub fereștile voastre de pandișpan ? 

Efectele dragului nostru stat justițiar: 

• Dintre cei închiși, atât de mulți sunt oameni nevinovați fără posibilități, care își fărâmă sufletele și din întunericul în care sunt înlănțuiți, sunt modelați pas cu pas, în trup de criminali. Republica Moldova produce astfel, lună de lună și an de an, mai mulți criminali din oameni ce fuseseră cândva tineri, simpli și normali. Când ies, au în ființa lor o singură regulă: răzbunare, umilință și febră, împotriva unui sistem judiciar infectat de puci, ce fură nevinovaților ale lor vieți și îi lasă goi printre rugi. Și printre ei mulți ar fi putut zidi alături de noi o solidă societate, în loc să fie puși pe nedrept la zid de moarte.

• Alt efect al statului nostru “gură de rai“: mii de oameni care de fapt au ucis, plini de puroi, minciuni și noroi, traume psihologice și incapacitate de a își stăpâni violența pe prag de abis, umblă printre copiii voștri, vă construiesc casele și vă cântă la biserică cântece de Hristos promis. Vă zic ce și cum să faceți, vă sfătuiesc cum să semnați contracte, dar pe sufletul lor stă scris adânc și tare: “sunt mincinos, și ucigaș, și altcineva îmi ispășește a mea trădare.“ Cât de proști mai suntem să lăsăm injustiția să trăiască printre noi și ale noastre odoare!

• În fiecare an, primim de la Uniunea Europeană bani pentru a întreține prizonierii în condiții decente în închisoare. Bani care ar putea fi folosiți mult mai cu cap și mult mai cu onoare. Facem o spălare de bani de clasă mare pentru a menține oamenii după gratii cât mai mult, indiferent de vinovat/ nevinovat ei sunt, și a primi granturi puhoaie. Ne facem că prindem ucigași, când pe de o parte, îi lăsăm să umble liberi printre case și ai noștri urmași; iar pe de cealaltă, închidem oameni ce au mai puțin nume, avere și costume, lăsând familiile lor fără de tați și fără de mume. Îi închidem pentru a obține titlu de “corectă regiune”. Corectă pe naiba, suntem niște râme de viață ce sug propriul suc și-și construiesc o țară-închisoare cu ale păianjenului ață pe rug.