Lumină care debordează, lumină care trece prin tine, prin corp, prin celule, prin păvază, lumină care detonează. Bombă de produs electric, bombă ce trece prin fluid și prin creier.

Aer rece, răcoare de primăvară, răcoare ce se înmiresmează și aduce apa din oceane în ploaie pe ale tale pielii țoale. Apa ce trece prin tine, prin nori, dincolo de durere, dincolo de frică și rușine, până în ale tale comori – șine de surori. Apa care explodează într-un de tine sine. Apă de erori, apă cu cilindri întorși înspre nori.

Norii cilindrici se aranjează, oasele mi le asamblează, norii cilindrici ce-mi intră în păr până îl polimerează. Tunet, tunet cu răsunet, tunet ce rupe din fărâmă în sunet, tunet ce apune un nimb de ruini.

Ruine ce se așază dală pe dală, transformă o rupere de scară. Ruine de lumină care protestează cu suflet expus înafară – caligramă de vază.

Rădăcina mea se-așază pe pământ, îngenunchează în taină și se joacă cu al aluatului Terrei nisip sfânt. Rădăcina mea începe să coacă în juru-i fluturi din nimburi de scuturi.

Scuturi ce se aranjează unul peste altul, scuturi ce răspund cu lacrimi și astupă soarta și placa. Focul dintr-un fulger în apă se îneacă, lumina sa pătrunde și dezgroapă groapă.

Dezgroapă o groapă și cu unghiile sale tot mai adânc impregnate, zgârâie lucerne și zgârâie sonate. Intră până în plămâni și totul arde. Dă foc unei case de petarde.

Celebrat într-o încăpere de mucegai cu miere, florile se-aruncă într-o nuntă de cădere. Flori ce se aruncă în abis, flori ce cată muma-și în fluturi și în vis. Fluturi ce văd fulgerul și încearcă să se alinieze pe pedale, note ce apun pe ale tale rebele chitare.

Strune în aer, strune în vânt, strune ce mă apucă glonte de piept și mă trântesc la pământ. Furtună de foc, furtună de fluturi, furtună de scuturi, de flori și de muguri.

Azi lăcrămioarele peste tot înfloresc, azi lăcrămioarele din plămânii mei în furtună pruncesc. Lacrimă cu lacrimă, petală cu petală, se învârtesc în a moștenirii suspin și ocară.

Rușine, și frică, și ură ce despică degajate într-o picătură ce transformă energia în albă alură. 

Fulger ce murmură, tunet ce înfășoară a creierului meu peliculă ușoară. 

Tunet de fulger de fluturi de cuget ce se aseamănă cu al creierului meu neuronal muget. 

Tunet ce vine de dinăuntrul meu, iluzie ce mă face creator de realități și de drumuri desenate cu irisu-mi în nisipul din întunericul meu.