Sunt poetă. 

|

Furia și fericirea sudează în flăcări un răzbunător mit.

Într-o lume construită din propriile pene,

Zbor cu lebedele peste ale peșterilor lucerne.

|

Transcriu imaginile din capu-mi și din suflet,

Transcedental iluzoriu al dragonului răsuflu.

|

E o portiță deschisă în a inversa pietrele,

E o guriță întinsă spre mume și sceptruri.

|

Iau și înscriu în timp copii de-ale mele.

Ca scriitoare, apuc trecutul și-l cânt cerneală printre pene.

Multiplic timpul, amintirile și sângele plâns din vene.  

|

Iau conexiunile eronate dintre neuronii mei,

Le transform în culori căzute dintr-al poveștilor hău

Și scriu cuvinte pe ritm de muzică,

Cânt al subconștientului meu preludiu.

|

Simt.

Greșesc.

Sunt haos.

Gestul mă împiedică să-l pruncesc. 

|

Simt.

Doare.

Sunt un întuneric-mare. 

Nu am o altă scăpare.

|

Simt.

Iau foaia

Și văd în fața ochilor un vis,

Mi se aliniază figuri-culori-senzații expulzate din al minții mele abis.

|

Am nevoia să degaj și să trăiesc mai departe.

Iau tocul și încep să făuresc cuvinte-viață din a mea moarte.

Ele se-aștern pe foaie sub al ritmului-tempou păcate.

| 

Sunt foc.

Sunt foc ce arde și țintește săgeată,

Apucă mâțișorul de ceafă ce se-ascunde în al meu corp-fată,

|

Ar trebui să încetez să scriu când nu simt flacără curată.