Praznic de stele în labirinturi de cerebele.

Prag de lumini ce se reflectă printre crini.

Alb de crin, pământ-gheață virgin.

Crini culeși de pe lună de splină.

|

Splină ce arde, ce prinde foc și cade,

Torță într-o lume ce decade.

Îngeri căzuți în corpuri de oameni,

Îngeri cărunți ce suflă chibrit de pudoare. 

|

Suflete-ochi ce se regăsesc printre corbi.

Corbii împresoară cu negrul lor Pământul,

Sufletele pure se îmbrățișează-n stol cu al lor cântul.

Picături de cer căzute în palme,

Picături de miel ce lucesc tremur în zare. 

|

Luci-străluci, copil-clăpuci,

Bule de săpun, în văzduh te arunci.

Mă învârtesc într-un dans cu ale abisului rugi,

Bule de săpun clăpuci.

|

Ritmul pământului mă împletește-n corp.

Bat cu piciorul tare în țărnă,

Se îndoaie cotul Persefonei-lucernă.

În dans călcâiele-mi apun într-o eră.

|

Din inimă până în magma de dedesubt,

Curge prin sângele-mi rană de stup.

Aude Pământul, aude țărna,

Rădăcinile îmi cresc în jurul tălpii-mi perenă.

|

Rădăcinile îmi devin biserică,

Sângele – centrifugă copernică.

Sufletul se leagă de întunericul din țărnă,

Mă-nalț fragment spre stele din aripi de înger și sferă.