Întoarsă în mitologie,

Cuvintele-mi curg în șire.

Sunt din nou ce fusesem cândva,

Acum un deceniu,

Când inima-mi spre ceață abstractivă se întorcea.

|

Învingeam răul și trădarea 

Cu a purității mele cântarea.

Eram, ființă până crapă restul,

De mă auzea și cel mai silvestru,

Din călugări, din orbi și din sume.

|

Eram până la refuz,

Umpleam cu ceară al meu uz.

|

Nășteam poezie născându-mă pe mine

În mijloc de haos, durere și lire.