Sunt liric detașată de corp

Într-un totalitarism-lume ce mă privește cu al tău ochi.

|

Tremur 

La atingere

De note sufocate

Puse la eșafod și interogate:

Cine le-a trimis în acea noapte? 

|

Eu nu îmi mai aparțin.

Sunt muzică toată cu ale mele nări necoapte,

Frenetic torturate de lipsă de foc scufundat în pleoape.

|

Merg ca și pictura într-un regim apocaliptic 

Spre a mă face una cu natura. 

Devin tot mai culoare și mai fantomă,

Sunt ființă uzată de formă.

|

Prind picături de cireș

La marginea unei poteci despuiate de șes.

|

Sunt om negru cu suflet alb,

Ori om alb cu suflet negru.

Pătrat Întuneric pe fond alb și tenebru.

|

Iar tu?

Stupoare de miere căzută în mare,

Învârtită pe roți și scindată de soare?

Crimă de sânge în pereții minții tale,

Freamătă viață sub ale tale picioare. 

Ți le spăl cu ale ochilor mei petale.