Cum puteți să fiți atât de nepăsători? Cum de nu vă iese inima din piept la fiecare prunc ucis de om, la fiecare mamă ce-o pierd? Cum puteți să vă preocupați doar de cafeaua voastră de dimineață și să uitați că afară, îngheață în gaz o altă viață?
Ea era mamă. Și el era tată.
De ce le-ați inoculat în cap o întreagă artă cum trebuie să rabde, tacă și zacă? Frigului, durerii, zăpezii de 2 metri, puterii? Cum puteți să vă uitați în oglindă și să vă mângâiați pe creștet? Cum puteți spune că sunteți oameni, când voi lăsați ființe vii să fie îngropate veșnic?
Ar trebui să vă plouați singuri de ați avea ceva natură în inima voastră împietrită și rece. Vouă nu vă pasă. Nu îi pasă nimănui de tragedia ce se întâmplă direct sub fereastra lui. Voi închideți fereastra și ziceți: Vezi, Mario, că se face în casă rece. Recele dinlăuntrul vostru însă nu îl vedeți. Sunteți niște lași și voi nu puteți trăi în povești. Voi aveți grijă mereu să distrugeți orice frântură de lumină, și să faceți lumea asta pe cât se poate de maioră și de păgână.
Sunteți niște păgâni, deși vă duceți la biserică lună de lună. De asta și atâta lume la noi se pocăiește. Pentru că au de ce, pentru că păcatul le e legat cu fir roșu în jur de fiece falangă de deget. Duceți-vă și pupați poala popii în continuare, iar între timp lăsați oamenii afară sub zăpadă, cu gaz intoxicați să moară. Ce vă pasă vouă? Doar aveți salariul la rece. Îl aveți în plic ca să vă duceți să vă cumpărați la piață șosete. Suntem un popor de dat la pește. Închideți oameni nevinovați, loviți copiii cu bățul peste deget și țipați întotdeauna: taci, închide-te, va trece!
Doar că nu trece uneori. Doar că unuunudoi se întoarce cu spatele înapoi și vă lasă să alunecați într-o Vale a Plângerii, vale de moldoveni nemernici. Pentru că suntem nemernici, la drept vorbind. Ne pasă doar de grădina noastră și tot ce sădește altul e spân.
Pentru că copilul are convulsii în brațe-mi, iar voi întrebați data nașterii și ce greutate? V-am trimite în adâncuri de peșteri, acei funcționari de moldoveni cu sufletul pe dos din matcă ieșiți. Nemernici și fără de zestre, sunteți rușinea istoriei, impregnată în țara noastră pe al vulturului creștet. Fișă de caz vă întocmesc cu sânge din al meu deget. O semnez tare și apăsător, ca să țineți minte cât sânge de suflet vărsați voi.
Apeluri pierdute la unu unu doi.
Strugure de Gînd 