Este un foc în mine undeva

Adânc

Ce arde si așteaptă să mistuie pământ.

Să mistuie tirani, dictaturi, arme, puști, morminte,

Să lupte pentru libertatea de dinainte,

Deci libertatea de acum.

O văd deja evaporându-se în scrum.

|

Este în mine ceva pueril și naiv

Ce și-ar da tot doar ca să urle.

Să știe că nu a trăit în vânt pe acest pământ,

Că cineva în viitor încă m-aude.

|

Trăiesc într-un mormânt cu gravură pe dinăuntru.

Trăim într-un mormânt închis în straturi, cu cicatrice în frunte.

|

Mă zbat de pe acum cu focul meu din mine,

Încerc să transcend pereții

Din celulele pielii zbârlite pe câmpie.

|

Mă pregătesc pentru război în timp de pace.

Simt focul din mine ce arde,

Și caută iubirea și libertatea de după moarte.

|

Ori, moartea uneori vine și când rămânem în viață.

|

Există undeva în mine

Un foc ce arde, tună și înhață,

Un monstru de sticlă

Al cărui scop unic e să protejeze ce e viață.

|

Nicicând nu voi putea rămâne tăcută în fața nedreptății.

| Trădare |

Nicicând nu voi alege a tace și a mă ascunde.

| Trădare |

Nicicând nu voi alege mâini albe și catifea cu scrum de cetate prelins pe poșeta mea.

| Trădare |

Trădarea mea față de mine.

|

Am un foc ce mistuie în mine de când mă știu, de mică,

Și cine ar îndrăzni să se apropie de ce iubesc atât de mult că îmi e și mie frică,

Vede un soldat în față,

Nu mamă, și soră, și fiică.

|

Cândva vor veni timpuri când voi lua în mâini arma,

Nu ca să rup coloane,

Ci ca să-mi apăr mama.

|

Ceva în mine primitiv

Hrănește un foc

Ce niciodată nu va fi stins,

Decât dacă îi lași pe toți ai mei în loc, alături, neatins.